Este Zeu «Unu» sau «Trei»?

Switch to English version

Many thanks to our Romanian friends, Ianos Takacs and others, for translating this article into Romanian.

Nimeni nu ştie mai bine dacă El este unu sau trei decât Zeu1 Insuşi. Să presupunem că natura lui Zeu este trei: trei persoane într-Una Singură. Am putea presupune, pe bună dreptate, că Zeu este capabil să comunice această idee celor care I se închină dacă aşa ar alege El. Să presupunem că El doreşte să redea această idee trinitariană sau triunică oamenilor. Cum ar putea El să facă asta? Ar putea fi simplu şi direct, deoarece nu este greu să spui: “Eu sunt trei” sau «Eu sunt trei in Unu: Tatăl, Fiul şi Duhul.»
Zeu: În această traducere s-a folosit cuvântul simplu Zeu în loc de cuvântul compus DumneZeu, pentru a se înţelege mai bine esenţa articolului. De fapt limba română este singura limbă neolatină în care s-a trecut la o formă mai lungă.

Pe de altă parte, Zeu ar putea alege să Se arate progresiv poporului Său ales, pe parcursul Vechiului Testament, astfel încât, la sfârşitul celei de-a 39-a cărţi inspirate, evreii să dobândească o înţelegere a adevărului că «Zeu este Trei.»

Prima propoziţie din Biblie este: «La început Zeu a creat cerul şi pământul.» In ebraică cuvântul pentru Zeu este elohim , ceea ce înseamnă, literal, «zei». Acesta ar putea fi un prim indiciu despre pluralitatea naturii lui Zeu. Totui, acest cuvânt ar reda sensul de «zei» fără a specifica însă numărul lor. Că evreii nu au înţeles acest lucru reiese din felul în care au tradus ebraica în greacă în secolul III î.d.Ch. Ei nu au folosit theoi care înseamnă «zei». Au folosit, mai degrabă, ho theos care înseamnă Zeul, la masculin singular.

In cel de-al doilea verset al Bibliei altceva este menţionat mai întâi: «Si spiritul lui Zeu se mişca deasupra luciului apelor.» Acest cuvânt «spirit» provine din ebraicul ruach care înseamnă ori suflare, ori vânt. In limba greacă această sintagmă este kai pneuma theou sau “suflarea zeului”. Un pneuma sau ruach este o forţa invizibilă care exercită o presiune asemeni vântului. Pneuma sau ruach nu este o persoană ci o forţă. Unii traducători folosesc de fapt “vânt” în loc de cuvântul “spirit” din engleza veche.

Intr-un verset mai îndepărtat (26) Elohim (sau ho theos) Zeul, vorbeşte altcuiva: «Si Zeul a spus: «Să facem un om după chipul nostru.» Oare vorbeşte Zeul cu El Insuşi ca şi cum ar fi mai mulţi? Evreii nu au înţeles să fie aşa. Ei au crezut că ceilalţi erau îngeri.(Iov 38:4-7). Nu se poate şti, citind din versetul 1, pe cine ar putea include acest «să facem». Numai după mii de ani de retrospecţie trinitarienii au construit o Trinitate din “Zeul” din versetul 1, “spiritul” din versetul 2 şi Fiul (sau Spiritul şi Fiul) din versetul 26. Desigur, doar unul dintre aceştia este identificat ca «Zeu» în versetele 1 şi 26. Nimic din aceste versete nu dovedeşte că Spiritul este o persoană sau că se face referire la Fiu în versetul 26. Acestea sunt idei târzii impuse asupra textului Genezei.

Ce concluzii putem trage doar din capitolul întâi al Genezei? Există Creatorul, Zeul (ho theos versetele 1 şi 26). Există vântul sau suflarea Zeului care se mişcă peste ape. Si mai există şi alţii reprezentaţi prin “să facem” şi “nostru” în versetul 26. Este oare drept să concluzionăm că Zeu nu comunică despre misteriosul trei din natura Sa? Dacă lucrurile ar fi stat aşa, evreii ar fi sesizat imediat acest înţeles.

Cum ar fi inspirat Zeu versetele dacă El ar fi vrut să comunice pluralitatea naturii Sale în trei persoane? Nu ar fi fost greu, având la îndemână un vocabular nelimitat, să spună: «La început cele Trei Naturi ale lui Zeu au creat….şi a Treia persoană se mişca deasupra apelor…Si natura plurală a lui Zeu a spus către El Insuşi: «Să facem…» Acest lucru nu ar fi fost greu.

Pe de altă parte, dacă adevărul este că «Zeu este Unu», atunci Geneză 1:1 ar însemna că era un Zeu, Zeul. Suflarea divină sau vântul divin al Zeului se mişca deasupra apelor. Apoi, în versetul 26, Zeul (ho theos) a vorbit unui număr necunoscut de alte persoane care luau parte la crearea omului de către El. Nu contează cât de mulţi sunt implicaţi în expresia «să facem» şi în cuvântul «nostru», există un singur Zeu, Zeul, care dă comanda unor alţi neidentificaţi.

Numele Zeului — «Unu» sau «Trei»?

In Geneză 2:4 Numele Zeului este prezentat pentru prima oară. Ce înseamnă acest Nume? Redă el oare ideea unei pluralităţi de trei sau doar Unu? In acest sens există câteva dezacorduri. Totuşi, când evreii din secolul III au tradus cuvântul ebraic YHWH în limba greacă, ei i-au dat înţelesul ho On care înseamnă, conform mai multor învăţaţi: «Cel Care Este.» Oare înţelesul acestui Nume redă pluralitate sau unicitate? Este drept să afirmăm ca ho On redă doar ideea de Unul?

Dacă Zeul ar fi dorit să îşi dezvăluie natura sa plurală de trei, nu ar fi fost dificil să afirme aceasta într-ul fel cum ar fi ho trias — Cei Trei. Sau, ho theos trias — Zeul Trei sau Tri-Zeul.

Este Zeul «Unu» sau «Trei» in Vechiul Testament?

Evreii nu au înţeles niciodată nicio treime în Zeu aşa cum au făcut filosofii greci şi preoţimea egipteană. Ideea unui zeu triunic ,sau, trei zei într-unul, exista deja în culturile religioase ale lumii antice. Nu ar fi fost greu de redat aceeaşi idee dacă Zeul ar fi vrut să facă acest lucru. De ce să redai ideea de Unu când era, de fapt, trei, luând în considerare toate religiile care înconjurau Israelul şi care aveau deja trinităţi?

Este drept să afirmăm că nimic în Vechiul Testament nu redă ideea unei Trinităţi, altfel evreii ar fi fost primii care ar fi înţeles noţiunea. Doar uitându-se înapoi prin filtre trinitariene învăţaţii creştini obsedaţi de triunic încep să evoce imagini trinitariene în Cap. 1 şi 18 din Geneză, sau în Isaia 6:3.

Deformarea trinitariană a Deuteronomului 6:4, în care Shema declară că DOMNUL este Unu, ilustrează această interpretare forţată — căutând trei când există doar Unu. Deoarece echadh din ebraică poate însemna unul sau primul din ceilalţi, se deduce că acest verset devine «cea mai explicită declarare a Trinităţii din toată Biblia»! Chiar dacă am accepta ciudata noţiune trinitariană cum că cuvântul ebraic pentru «unu» redă într-un anume mod «unul dintre mai mulţi», doar prin filtre trinitariene retrospectiva aceasta ar putea însemna mai degrabă trei decât un număr necunoscut.

Este Zeul «Unu» sau «Trei» in Noul Testament?

Când ajungem la NT putem să punem aceeaşi întrebare: Cum ar proceda Zeu  în privinţa dezvăluirii faptului că El este Trei şi nu doar o singură persoană? Nu este greu de scris: «Zeul nostru este trei.» Nimic asemănător nu apare nicăieri.

Isus Nazarineanul are multe ocazii de a folosi numărul 3 într-o legătură cu Zeu. Să observăm Ioan 8:16-18: «Tatăl care m-a trimis este cu mine. De asemenea, în propria voastră Lege este scris: «Mărturia a două persoane este adevărată.» (Deuteronomul 19:15). Eu sunt cel ce mărturiseşte despre mine, iar Tatăl care m-a trimis mărturiseşte despre mine.» Poate nega cineva oportunitatea bună prezentă aici pentru a folosi «treiul» din Deuteronom 19:15 pentru a dezvălui natura întreită a Zeului? Lui Isus nu i-ar fi fost greu să spună: «După cum afirmă Legea voastră: «Mărturia a trei persoane este adevărată.» Eu sunt unul care mărturiseşte despre mine, iar Tatăl mărturiseşte despre mine şi Spiritul Sfânt mărturiseşte de asemenea despre mine.» Isus ar fi putut folosi, de fapt, aceleaşi propoziţii din textul fals, 1Ioan 5:7, dacă ar fi fost trinitarian.

Pavel nu este neştiutor despre numărul trei căci el îl foloseşte în 2Corinteni 12:2 (tritou), 14 (triton), 13:1 (triton,trion), ultimul în contextul citării Deuteronom 19:15 şi unei pluralităţi de persoane. Pavel citează ,de asemenea, Deuteronom 19:15 dar el adaugă «trei» arătând că Isus ar fi putut face la fel.

Intr-adevăr, pare ciudat că dacă Isus ar face parte dintr — o zeitate trinitariană — el ar şti în mod sigur acest lucru-şi ar pierde această ocazie în Ioan 8:17,18. Este probabil drept să afirmăm că un adevărat trinitarian nu ar fi inclus doar doi în acest caz, ci ar fi evocat un 1Ioan 5:7

Isus are o altă ocazie atunci când îl citează pe Shema din Deuteronom 6:4 în Marcu 12:29: «Isus a răspuns, «Prima este «Ascultă, Israele, Domnul este unu.» «Inţelegând ce a vrut să spună Isus, scribul evreu spune: «Ai dreptate, Invăţătorule,ai spus cu adevărat că «el este unu, şi în afară de el nu mai este altul.» La care Isus răspunde că el nu este departe de Impărăţia lui Zeu.» (Marcu 12:29-34 Versiunea Standard Revizuită). Isus ar fi putut cu uşurinţă să dea explicaţia trinitariană a ebraicului echadh sau grecescului heis ca indicând trei persoane. Dimpotrivă, Nazarineanul îl laudă pe scrib pentru concluzia sa: «Zeu este Unu, şi în afară de El nu mai este altul.» Acest lucru nu ar fi putu fi spus dacă Zeu ar fi fost Trei.

Această ocazie de a exprima trei într-o formulă apare, de asemenea, la Matei 11:27: «Nimeni nu îl cunoaşte pe Fiul în afară de Tatăl, şi nimeni nu-l cunoaşte pe Tatăl în afară de Fiul şi de oricine căruia Fiul alege să i Se arate.» (VSR) De ce ar omite Fiul a Treia Persoană din Sfânta Treime? Desigur dacă Trinitatea este adevărată — Spiritul ar cunoaşte pe Tatăl şi pe Fiul. Ar fi fost uşor să spună: «Nimeni nu cunoaşte pe Fiul în afară de Tatăl şi nimeni nu cunoaşte pe Tatăl în afară de Fiul şi Spiritul Sfânt îi cunoaşte şi pe Fiul şi pe Tatăl căci El le este cunoscut.»

De asemenea, Pavel spune clar că «Zeul este Unu», ignorând orice ocazie de a explica Misterul Trinităţii. De două ori în contextul altora — cu ocazia de a forma o pluralitate triunică — Pavel subliniază: «Zeu este Unu». Mai întâi în Galateni 3:20: «Nu există niciun mediator acolo unde este implicată doar o singură persoană, însă Zeul este doar unu [ho de theos heis estin].» Pavel face din nou acest lucru la 1Timotei 2:5: «Căci este un Zeu [heis gar theos];este ,de asemenea, un mediator între Zeu şi oameni.» Aşa cum există doar «un singur mediator» şi nu un mediator plural, tot aşa există un singur Zeu.

Chiar în contextul pluralităţii «zeilor» Pavel vorbeşte despre un singur Zeu: «Nu există alt Zeu decât unu…Totuşi pentru noi este un Zeu, Tatăl, de la care sunt toate lucrurile şi din care existăm noi şi un Domn Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin care existăm noi.» (1Corinteni 8:4,6 VSR) Ceva sare în ochi pe pagină: Spritul Sfânt lipseşte. Cu o ocazie bună şi cu o măiestrie a limbajului, Pavel pierde şansa de a declara: «Pentru noi, Zeul este trei: Tatăl, Domnul Isus şi Spiritul Sfânt.» Este o propoziţie simplă. De ce Zeu Insuşi ar pierde ocazia de a-l inspira pe Pavel să declare o zeitate triunică?

In sfârşit, unii vor vrea imediat să sară la Efeseni 4:4-6 şi aceasta va fi declarată a fi o formulă triunică. Citiţi-o clar şi cum se cuvine: «Există un trup şi un Spirit, întocmai cum voi aţi fost chemaţi la singura speranţă a chemării voastre, un Domn, o credinţă, un botez, un Zeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toate şi prin toate şi în toate.» (VSR) Doar «unu» este declarat a fi Zeu în aceste versete. Departe de a fi o formulă triunică, ea cuprinde şapte «unu». Doar «Singurul Zeu» este «mai presus de toate» — ceea ce ar include «corpul» creştin şi singurul Spirit» şi «singurul Domn».

Dacă Pavel ar fi fost trinitarian şi dacă un Zeu trinitarian l-ar fi inspirat , ar mai fi scris el Efeseni 4:4-6 în acest fel? Căci el omite spiritul şi pe Isus din declaraţia lui despre «un singur Zeu» şi include doar pe Tatăl care este «mai presus de toate» inclusiv spiritul şi Isus.

REZUMAT

Cele de mai sus sunt prezentate ca o declaraţie a adevărului biblic că «Zeu este Unu» şi nu trei. Este prezentată pentru a demonstra că dacă «Zeu este Trei», atunci Biblia pare să meargă în altă direcţie. Se presupune că Zeu poate comunica adevărul simplu că El este Trei şi dacă aceasta este intenţia Lui, El nu-şi atinge scopul în multele declaraţii care afirmă că «Zeu este Unu». Ne întrebăm, atunci, de ce numărul «Trei»?

Friends of the Nazarene Publishing

Nazarene Commentary 2000© by Mark Heber Miller

Back to Index to Biblical Articles